Mereu m-am intrebat daca Bucurestiul nostru chiar seamana macar un pic cu Parisul.Acum 5 zile cand am ajuns in Franta si am pus piciorul in Paris si mi s-a raspuns la intrebare.Ajuns la o ora tarzie cu avionul la aeroportul Charles De Gaulle,adica orele 10 jumate orologiul Frantei,ma trezesc cu un vag sentiment ca parca nu am parasit Romania.Ajung in zona de preluare bagaje dupa ce dau un bon soir la vames,si descopar cu placere ca tre sa astept inca 20 de minute pana sa pot lua bagajul desi aterizasem deja de un sfert de ora.”Nimic nou..parca tot la noi suntem” imi zic eu in minte.Apoi remarc cu nervi dupa multe minute de asteptare scurse :”Nu-i ca la nemti..unde deja probabil eram in hotel la ora asta”.Dupa juma de ora de asteptare in care disperam la gandul unei tigari dupa 3 ore de zbor,iau bagajul ies si fumez la foc automat 3 tigari.Din pacate dupa ele ma loveste deshidratarea.Asa ca ma intorc pe un culoar lung care il parasisem printr-o gaura sa ies sa fumez,si incep sa caut pe el un bar,un magazin,un chiosc,un dozator orice ar putea sa imi ofere un lichid imbibat cu cofeina.
Dar supriza..nimic..culoarul era doar o preerie plina de indicatoare,scari rulante,iesiri si din cand in cand birouri de informati si toalete.Incep sa injur cu voce tare.Si asa nu intelege nimeni nimic.Unul din aspectele pozitive de a fi strain intr-o tara necunoscuta:sa injuri pe cineva zambind si cealalta persoana sa-ti zambeasca inapoi si sa iti multumeasca pentru vorbele de duh.Asa ca imi vars amarul cu voce tare mergand spre statia de metrou-tren(o inventie care la noi se va implementa abia peste 100 de ani) si acolo supriza:10 euro un bilet cu metro-ul tren pana la destinatia dorita de mine.Injur iara:”Bagami-as pula mai scump ca un bilet de tren in Germania dintre 2 orase mari”.Si calatoream doar in interiorul Parisului.Ies din sediul de procurat bilete si gasesc in sfarsit in gara un dozator de shot-uri de racoritoare.Devorez instant 2 shot-uri de o.33 de cola si apoi ma opresc si injur iara.M-au costat 4 euro.Si nu mai aveam nici euro marunt.Ma duc schimb in sediul de bilete schimb 5 euro in monezi si mai iau un shot cu mine sa am pe drum.Urcat in trenul metrou dupa doua stati am impresia ca am calatorit inapoi in Africa:toti albi(adica doi) din tren coboara, si raman eu in tot vagonul singura pata de culoare alba cu un trib de negri,care aveau samanul lor batran asezat in spatele meu,si care facea incantati voodo la telefon intr-o franceza mai spurcata decat engleza maturatorilor nostri de strada.Asa ca timp de ora si 20 de minute vad cum migreaza membri tribului printre stati. Incerc insa sa imi abat atentia spre geamul trenului si sa privesc si eu Parisul.Doar ca..raman dezamagit de ceea ce zaream pe geam:blocuri gri modeste,unghere slab luminate,multe panouri publicitare cu reduceri la haine (dee doar e capitala modei) si stati modeste de metrou accesorizate cu graffiti.Daca nu ar fi scris pe indicatoare in franceza si daca noroiul dupa o ploaie recenta ar fi fost prezent pe jos as fi jurat ca sunt in Bucuresti.Asa ca la prima impresie Parisul nu si-a aratat stralucirea si a esuat sa impresioneze ochiul primului turist venit din Piata Anton.Totusi batrana domana inca nu a desfacut craci pentru mine si nu mi-a arat inca minunile ei..adica turnul Eiffel,Notre Dame,palatul Versaille sau Champs Elysee..
Asa ca aici se inchei prima epistola din urbea Parisului,voi reveni cu pareri curand…dupa ce de maine ma voi transforma in Ulise si voi porni in Odiseea Paris.



